Am mereu un carnețel cu notițe lângă mine

Când eram mic eram genul acela de copil cu foarte mare încredere în sine, uneori arogant (și chiar mă mândream cu aroganța mea – chiar s-a dovedit utilă uneori) și care mereu era mai mult decât sigur pe lucrurile pe care le spune și le face. Acest lucru era aparent destul de interesant până la un moment dat fiindcă îi făcusem pe cei din jurul meu să mă considere superior lor la toate capitolele – principiu care în mintea mea astăzi nu mai există.

Ajunsesem într-o perioadă a vieții, adolescența mai exact, când luasem contact mai serios cu banii și învățasem cum să-i produc. Așadar, prinzând gustul lor, făceam foarte multe treburi. Toată lumea mă știa drept persoana care tot timpul are ceva de făcut. Uitasem ce înseamnă să te plictisești și să ieși din casă doar ca să treacă timpul mai repede fiindcă tot ceea ce făceam eu era să stau în casă și să construiesc, să-mi clădesc viitorul, să învăț, să experimentez.

La început treburile mergeau destul de bine – creierul meu fiind odihnit probabil 🙂 – însă pe parcurs începusem să mai uit unele lucruri. Aveam în unele momente ale zilei diverse idei care mi se păreau interesante iar dacă nu aveam calculatorul la îndemână să le dezvolt puțin sau măcar să le pun bazele așteptam ziua următoare sau un moment oportun fără să-mi notez pe moment într-un carnețel ideea ca să nu o pierd. Da, cum v-am spus la început, eram foarte sigur pe mine și pe abilitățile mele deci mă bazam pe faptul că nu o să o uit. Din păcate în destul de multe cazuri uitam – cel puțin temporar – ideea și poate că-mi aduceam aminte de ea peste ceva timp sau poate că nu.

Astfel am învățat să am mereu la îndemână un carnețel (ideal ar fi și un pix) pe care să-mi notez diverse chestii pentru a nu le uita în scurt timp. Pe lângă faptul că sunt mai productiv și nu mai uit lucruri, descopăr și chestii interesante atunci când mă uit în urmă la trăznăile pe care le-am scris.

Lasă un răspuns